MAGNE B6 PREMIUM 100mg/10mg x 30

Prevenirea şi tratamentul deficitului de magneziu la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani.

Asocierea unora dintre următoarele simptome poate indica un deficit de magneziu:

• nervozitate, iritabilitate, anxietate uşoară, oboseală trecătoare, tulburări minore de somn,

• manifestări de anxietate, cum sunt spasmele digestive sau palpitaţiile (la subiecţi fără afecţiuni cardiace),

• crampe musculare, parestezii.

Aportul de magneziu poate ameliora aceste simptome.

Adulţi: doza recomandată este de 3-4 comprimate filmate MAGNE B6 Premium pe zi, fracţionat în 2-3 prize, administrate în timpul meselor.

Copii peste 6 ani (aproximativ 20 kg): doza recomandată este de 10-30 mg magneziu elementar/kg şi zi (0,4-1,2 mmol/kg şi zi) sau de 2-4 comprimate filmate MAGNE B6 Premium pe zi, fracţionat în 2-3 prize, administrate în timpul meselor.

Mod şi durată de administrare

Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă.

Durata obişnuită a tratamentului este de o lună. Dacă simptomele nu se ameliorează după o lună de tratament, nu este utilă continuarea acestuia.

Utilizarea acestui medicament este contraindicată în următoarele cazuri:

• hipersensibilitate la citrat de magneziu anhidru, clorhidrat de piridoxină sau la oricare dintre excipienţi;

• insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/minut);

• asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).

Atenţionări:

Acest medicament se administrează numai la adulţi şi copii peste 6 ani.

Pentru copiii sub 6 ani, sunt disponibile alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.

În cazul asocierii deficitului de calciu, se recomandă ca primă măsură, în majoritatea cazurilor, corectarea deficitului de magneziu înainte de a începe administrarea de calciu.

În caz de insuficienţă renală moderată, sunt necesare precauţii, pentru a se evita riscul de hipermagneziemie.

Precauţii:

Principalul efect al abuzului cronic de piridoxină este reprezentat de neuropatia axonală senzorială, care poate să apară dacă sunt administrate doze mari de piridoxină pe o perioadă lungă de timp (câteva luni sau, în alte cazuri, ani). Simptomele includ: parestezii şi tulburări de echilibru, tremor la nivelul extremităţilor şi ataxie senzorială gradual progresivă (dificultăţi de coordonare). În general, efectele sunt reversibile după întreruperea expunerii.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Piridoxină

Asocieri contraindicate

• Administrarea concomitentă cu levodopa trebuie evitată, deoarece acţiunea levodopa este inhibată atunci când nu este asociată cu inhibitori ai dopa-decarboxilazei periferice. Trebuie să se evite orice aport de piridoxină dacă levodopa nu este asociată cu inhibitori ai dopa-decarboxilazei.

  Magneziu

  Asocieri nerecomandate

• Nu se recomandă administrarea concomitentă de preparate care conţin fosfaţi sau săruri de calciu, deoarece aceşti compuşi inhibă absorbţia intestinală a magneziului.

  Asocieri de care trebuie să se ţină seama

• În cazul unui tratament concomitent cu tetracicline administrate pe cale orală, doza de MAGNE B6 Premium trebuie să respecte un interval de cel puţin 3 ore faţă de administrarea orală de tetracicline, pentru a se evita scăderea absorbţiei digestive a ciclinelor.

Sarcina

Experienţa clinică dintr-un număr suficient de sarcini nu a evidenţiat niciun efect malformativ sau feto-toxic. Prin urmare, magneziul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este necesar.

Alăptarea

Fiecare dintre componentele medicamentului, magneziul sau vitamina B6, în mod individual, sunt considerate compatibile cu alăptarea. Având în vedere existenţa unor date limitate privind doza zilnică maximă de vitamina B6 recomandată în timpul alăptării, se recomandă administrarea unei doze maxime de 20 mg/zi vitamina B6 la femeile care alăptează.

MAGNE B6 Premium nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

cazuri izolate de diaree şi dureri abdominale;

reacţii cutanate;

cazuri foarte rare de reacţii alergice.

În cazul unei funcţii renale normale, supradozajul cu magneziu pe cale orală nu este, în general, urmat de reacţii toxice. Totuşi, în cazul unei insuficienţe renale, este posibil să apară intoxicaţia cu magneziu.

Efectele toxice sunt dependente, în principal, de concentraţia plasmatică a magneziului, iar semnele sunt următoarele:

scăderea tensiunii arteriale;

greaţă, vărsături;

deprimarea sistemului nervos central, diminuarea reflexelor;

modificări ale ECG;

apariţia deprimării respiratorii, comă, stop cardiac şi paralizie respiratorie;

sindrom anuric.

Tratamentul supradozajului constă în rehidratare şi diureză forţată. În cazul insuficienţei renale, este necesară hemodializă sau dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: alte suplimente minerale, magnesium şi combinaţii, codul ATC: A12CC30. Date de fiziologie

Magneziul este un cation localizat predominant intracelular. El scade excitabilitatea neuronală şi

transmisia neuromusculară şi intervine în numeroase reacţii enzimatice.

Magneziul este un element constitutiv; oasele conţin jumătate din cantitatea totală de magneziu din organism.

Piridoxina (vitamina B6) este o coenzimă implicată în multiple procese metabolice.

Semnificaţia concentraţiei sanguine de magneziu:

• între 12 şi 17 mg/l (1–1,4 mEq/l sau 0,5–0,7 mmol/l) indică o carenţă moderată de magneziu;

• sub 12 mg/l (1 mEq/l sau 0,5 mmol/l) indică o carenţă severă de magneziu.

Deficitul de magneziu poate fi:

• primar, datorat unor anomalii metabolice (hipomagneziemie congenitală metabolică);

• secundar, datorat:

  • aportului insuficient (malnutriţie severă, alcoolism, alimentaţie exclusiv parenterală);

  • malabsorbţiei digestive (diaree cronică, fistule gastro-intestinale, hipoparatiroidism);

  • unor pierderi excesive la nivel renal (nefropatii tubulare, poliurie importantă, abuz de diuretice, pielonefrită cronică, hiperaldosteronism primar, tratament cu cisplatină).

Absorbţia digestivă a sărurilor de magneziu are loc, parţial, printr-un mecanism pasiv în cadrul căruia solubilitatea sării are o influenţă determinantă. Absorbţia digestivă a sărurilor de magneziu nu depăşeşte 50%. Eliminarea este predominant urinară.

Nu sunt disponibile.