PARACETAMOL ZENTIVA x 20

Paracetamol Zentiva este indicat la adulţi, adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi copii cu vârsta peste 6 ani, în tratamentul simptomatic al durerilor uşoare şi medii cu diferite localizări: cefalee (inclusiv migrenă), artralgii, lombalgii, algii dentare, dureri faringiene, durere postvaccinală, dismenoree.

Tratamentul simptomatic al febrei.

Paracetamol Zentiva se administrează pe cale orală la adulţi, adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi copii cu vârsta peste 6 ani, cu respectarea intervalului de minim 4 ore între două administrări şi a dozei maxime zilnice.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:

Doza recomandată este de 500-1000 mg paracetamol (1-2 comprimate) la intervale de 4 ore, administrată la nevoie.

Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 4 ore. Doza maximă recomandată pentru adulţi este de 4 g paracetamol (8 comprimate) pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani:

Doza zilnică maximă este de 60 mg/kg, care trebuie împărţită în prize egale, de exemplu:

• în prize de câte 15 mg/kg, administrate la intervale de 6 ore sau

• în prize de câte 10 mg/kg, administrate la intervale de 4 ore.

Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 4 ore. Nu trebuie administrate mai mult de 4 doze pe zi.

Este necesară reevaluarea tratamentului dacă:

• durerea tratată, îndeosebi cea articulară, persistă mai mult de 5 zile;

• febra persistă mai mult de 3 zile şi simptomatologia se agravează;

• faringita severă persistă mai mult de 2 zile şi este însoţită sau urmată de febră, cefalee, erupţie cutanată tranzitorie, greaţă sau vărsături.

Copii cu vârsta sub 6 ani:

La această grupă de vârstă, se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.

Insuficienţă renală uşoară şi moderată

Se va administra cu precauţie în insuficienţa renală uşoară şi moderată, fără a fi necesară reducerea dozei.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Insuficienţă hepatocelulară.

Hepatită acută.

Anemie hemolitică severă. Insuficienţă renală severă.

Deficit de glucozo-6 fosfat dehidrogenază.

Copii cu vârsta sub 6 ani (din cauza formei farmaceutice neadecvate).

Utilizarea de doze mai mari decât cele recomandate poate determina risc de insuficienţă hepatică severă. Paracetamolul poate fi deja hepatotoxic la doze de peste 6 g zilnic. Totuşi, insuficienţa hepatică poate apărea chiar la doze mult mai mici în cazul efectului concomitent al alcoolului, al inductorilor enzimatici hepatici sau al altor substanţe hepatotoxice.

Hepatotoxicitatea poate apărea şi la doze terapeutice de paracetamol, după un tratament de scurtă durată şi la pacienţi fără leziuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.8).

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Se va administra cu precauţie în insuficienţa renală uşoară şi moderată, fără a fi necesară reducerea dozei.

Poate apărea bronhospasm la pacienţii cu sensibilitate preexistentă la acidul acetilsalicilic şi / sau la antinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Alcoolismul cronic poate creşte toxicitatea hepatică a paracetamolului. Se impun precauţii în caz de alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii).

La utilizarea de Paracetamol Zentiva, au fost raportate reacţii adverse cutanate care pun în pericol viaţa, ca sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică toxică. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semnele şi simptomele reacţiilor cutanate şi monitorizaţi cu atenţie. Dacă apar simptome sau semne de sindrom Stevens-Johnson şi de necroliză epidermică toxică (de exemplu erupție cutanată progresivă, de multe ori cu vezicule sau leziuni ale mucoaselor), pacienții trebuie să oprească imediat tratamentul cu Paracetamol Zentiva şi să solicite asistenţă medicală.

Copii şi adolescenţi

Studiile efectuate nu au evidenţiat probleme specifice privind administrarea la copii. Trebuie utilizate formele farmaceutice adecvate şi dozele recomandate.

Nu administraţi acest medicament copiilor fără recomandarea medicului, în cazul în care copilul suferă de o boală a ficatului şi/sau ia orice alt medicament care conţine paracetamol.

Vârstnici

Nu sunt probleme specifice vârstei.

Excipienţi

Paracetamol Zentiva conţine propilhidroxibenzoat (E216) şi etilhidroxibenzoat (E214), care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

La pacienţii cu alcoolism cronic, există risc de hepatotoxicitate în cazul administrării de lungă durată şi în doze mari de paracetamol.

Riscul toxicităţii paracetamolului poate fi crescut la pacienţii aflaţi în tratament cu alte medicamente potenţial hepatotoxice sau cu medicamente inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum sunt anumite medicamente hipnotice (glutetimida) şi antiepileptice (de exemplu fenobarbital, fenitoină, carbamazepină, topiramat), rifampicina şi alcoolul etilic. Stimularea metabolismului determină creşterea producţiei metabolitului oxidativ hepatotoxic al paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea în cazul în care producţia acestui metabolit depăşeşte capacitatea normală de legare a glutationului.

Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.

Colestiramina reduce absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de paracetamol.

Paracetamolul poate creşte riscul de sângerare la pacienţii trataţi cu warfarină sau antivitamine K. Pacienţii trataţi cu paracetamol şi antivitamine K trebuie monitorizaţi pentru menţinerea unei coagulări adecvate şi apariţia complicaţiilor legate de sângerări.

Administrarea concomitentă pe termen lung de paracetamol şi AINS (în principal acid acetilsalicilic) în doze mari creşte riscul de nefropatie analgezică şi de alte reacţii adverse renale. Asocierea paracetamol- salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

AINS şi / sau acidul acetilsalicilic pot induce bronhospasm la pacienţii cu sensibilitate cunoscută la acest tip de medicamente.

Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului.

Administrarea concomitentă a lamotriginei cu paracetamol determină reducerea timpului de înjumătăţire al lamotriginei şi creşterea eliminării urinare a lamotriginei.

Administrarea de interferon în asociere cu paracetamol poate determina o creştere a valorilor enzimelor hepatice şi o creştere a efectului antiviral. S-a observat hepatotoxicitate şi după asocierea zidovudinei cu paracetamolul.

Administrarea de paracetamol în asociere cu probenecid determină o scădere a clearance-ului paracetamolului şi o creştere a timpului său de înjumătăţire plasmatică.

Administrarea concomitentă de flucloxacilină şi paracetamol poate determina acidoză metabolică, în special la pacienții cu factori de risc pentru depleţia glutationului hepatic, cum sunt sepsis, malnutriţie sau alcoolism cronic.

Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire evidentă a eliminării acestuia, asociată cu creşterea toxicităţii.

Se recomandă prudenţă la asocierea Paracetamol Zentiva cu medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice (de exemplu propantelina).

Paracetamol Zentiva nu se va asocia cu alte medicamente care conţin paracetamol.

Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator

Paracetamolul poate influenţa valorile uricemiei determinate prin metoda acidului fosfotungstic (valori fals crescute) şi ale glicemiei, prin metode oxidative (valori fals scăzute).

Creşterile bilirubinei plasmatice, ale timpului de protrombină, ale activităţii lactatdehidrogenazei şi transaminazelor evidenţiază afectarea toxică hepatică şi apar în special la doze mai mari de 8 g paracetamol pe zi sau administrarea de lungă durată a unor doze mai mari de 3-5 g paracetamol pe zi.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene ale paracetamolului. Un volum mare de date privind femeile gravide nu au indicat nici efecte malformative, nici toxicitate fetală/neonatală.

Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă este necesar din punct de vedere clinic; cu toate acestea, trebuie utilizat în doza minimă eficace, pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil şi cu o frecvenţă cât se poate de mică.

Paracetamolul se excretă în laptele uman, dar nu în cantităţi semnificative clinic.

Medicamentul poate fi administrat în timpul sarcinii şi alăptării, în dozele terapeutice şi pentru o scurtă perioadă de timp, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial.

Paracetamol Zentiva nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi

<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre şi moi, sânge în urină şi fecale, pete roşii pe tegumente), neutropenie, leucopenie, pancitopenie.

Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză (faringită şi febră, neaşteptat), anemie hemolitică la pacienţii cu deficit preexistent de glucozo-6 fosfatdehidrogenază.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii alergice de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă, scăderea tensiunii arteriale până la stare de şoc.

5-10% dintre pacienţi cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleaşi manifestări şi în cazul administrării de paracetamol (astm bronşic indus de medicamente analgezice).

Cu frecvenţă necunoscută: şoc anafilactic, angioedem.

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis.

Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale

Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a paracetamolului poate fi asociată cu apariţia simptomelor de astm bronşic, dar aceasta nu contraindică utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienţii cu astm bronşic diagnosticat.

Cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (vezi pct. 4.4).

Tulburări hepatobiliare

Rare: hepatită, afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar).

Cu frecvenţă necunoscută: citoliză hepatică care poate conduce la insuficienţă hepatică acută.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: creştere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), colică renală (algie lombară puternică apărută brusc), insuficienţă renală (oligo-anurie).

La doze mari şi în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu disfuncţie renală preexistentă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: eritem, urticarie, dermatită, reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie, parestezie, prurit). Au fost raportate cazuri foarte rare de reacţii cutanate grave precum necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, pustuloza exantematoasă acută generalizată.

Cu frecvenţă necunoscută: erupţie medicamentoasă fixă (vezi pct. 4.4).

Dacă apar cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate sub formă de şoc anafilactic, edem Quincke, eritem, urticarie şi erupţie cutanată tranzitorie, trebuie întreruptă definitiv administrarea acestui medicament.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj, se impune tratament medical imediat, chiar dacă nu sunt prezente manifestări clinice.

Simptomatologie

Intoxicaţia se poate produce la persoane vârstnice sau copii mici (supradozaj terapeutic sau intoxicaţie accidentală).

În primele 24 ore de la supradozajul cu paracetamol apar, în general, greaţă, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale.

Supradozajul cu paracetamol poate provoca citoliză hepatică, până la necroză hepatică completă şi ireversibilă (insuficienţă hepatocelulară), hemoragie gastrointestinală, acidoză metabolică, encefalopatie, colaps cardiovascular, comă şi deces.

La 12 până la 48 de ore după un supradozaj acut pot apărea valori crescute ale transaminazelor hepatice, ale lactat dehidrogenazei şi bilirubinei, cu o reducere a valorilor protrombinei.

Afectarea hepatică poate deveni aparentă după 12-48 ore de la ingestie şi manifestă după 2-4 zile. Pot să apară hipoglicemie, aritmii, coagulare intravasculară diseminată. Se poate produce necroză tubulară renală cu insuficienţă renală, asociată sau nu hepatotoxicităţii.

De asemenea, supradozajul cu paracetamol poate determina pancreatită acută, insuficienţă renală acută şi pancitopenie.

Tratament

Pacienţii trebuie spitalizaţi pentru o supraveghere medicală atentă. Se recomandă efectuarea imediată a lavajului gastric dacă paracetamolul a fost ingerat în ultimele 4 ore. Poate fi necesară administrarea orală de metionină sau administrarea intravenoasă de N-acetilcisteină, care au efect benefic în următoarele 48 de ore după ingestia paracetamolului, acţionând ca antidot prin neutralizarea metabolitului hepatotoxic al acestuia. Se recomandă instituirea unui tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC: N02BE01.

Acţiunea analgezică moderată se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi în mai mică măsură la nivel periferic. Ca antipiretic moderat acţionează probabil prin inhibarea formării prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglator din hipotalamus. Acţiunea antiinflamatoare este foarte mică, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din periferie. Efectul analgezic apare la circa 20 minute de la administrarea orală a paracetamolului în doză de 500 – 1000 mg şi durează aproximativ 4 ore. Efectul antipiretic este maxim la 4 ore de la administrarea unei doze de 10 mg/kg.

După administrare orală absorbţia paracetamolului de la nivelul tractului gastro-intestinal este rapidă şi completă, atingând o concentraţie maximă, Cmax după 30-60 min.

Distribuţia este rapidă şi în toate ţesuturile organismului, atingând concentraţii comparabile în sânge, salivă şi în plasmă. Legarea de proteinele plasmatice se realizează în proporţie mică, de 25%.

Traversează bariera feto-placentară (fără efect teratogen); traversează slab bariera hematoencefalică; trece în laptele matern.

Metabolizarea are loc la nivel hepatic, 90-95% prin glucurono- şi sulfoconjugare. Un metabolit intermediar al paracetamolului se poate acumula în caz de supradozaj; acesta este hepatotoxic şi posibil nefrotoxic. La doze terapeutice uzuale, acest metabolit este detoxifiat prin conjugare cu glutationul, devenind netoxic. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2-3 ore. Nu se modifică în caz de insuficienţă renală, dar poate fi prelungit în caz de supradozaj, în unele afecţiuni hepatice, la vârstnici şi la nou-născuţi; la copii, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi mai scurt.

Durata acţiunii este de 3-4 ore, fiind maximă între 1 şi 3 ore.

Eliminarea se face în principal prin urină. 90% din doza ingerată se elimină pe cale renală în primele 24 ore, mai ales sub forma glucuronoconjugată (60-80%), sulfoconjugată (20-30%) şi foarte puţin (sub 5%) sub forma nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.

Se poate elimina prin hemodializă, hemoperfuzie şi dializă peritoneală.

Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.

Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.

Studiile de teratogenitate efectuate la animale nu au relevat un efect teratogen al paracetamolului. Nu au fost semnalate efecte carcinogene şi genotoxice la doze echivalente cu cele utilizate terapeutic la om.

Studiile de toxicitate la animale au evidenţiat că dozele mari determină atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei. Relevanţa unor asemenea efecte nu este cunoscută la om.