IMOVANE 7,5 mg x 20 Mareste

IMOVANE 7,5 mg x 20

W43099001

Produs nou

Acest produs nu mai este in stoc

Comanda dvs. se va onora imediat după ce produsul va fi în stoc.

Anunta-ma cand este disponibil

7,64 lei cu TVA

Adauga la lista dorintelor

  • Indicații

    Indicaţiile sunt limitate la tulburările severe ale somnului, la adulţi, în următoarele cazuri:

    • insomnie ocazională;

    • insomnie tranzitorie.

    Dozaj

    Doze

    Trebuie utilizată doza minimă eficace. Imovane trebuie administrat într-o singură priză, administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleaşi nopţi.
    Nu trebuie niciodată depăşită doza maximă.

    Doza recomandată pentru adulţi sub 65 de ani este de 7,5 mg zopiclonă pe zi.

    Doza nu trebuie să depăşească niciodată 7,5 mg zopiclonă pe zi.

    Grupuri speciale de pacienţi

    Copii şi adolescenţi
    Zopiclona nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea zopiclonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

    Vârstnici peste 65 de ani
    Se recomandă iniţial o doză de 3,75 mg zopiclonă pe zi numai în cazuri excepţionale, doza poate fi crescută la 7,5 mg zopiclonă pe zi.

    Pacienţi cu insuficienţă hepatică
    Se recomandă iniţial o doză de 3,75 mg zopiclonă pe zi numai în cazuri excepţionale, doza poate fi crescută la 7,5 mg zopiclonă pe zi (vezi pct. 5.2).

    Pacienţi cu insuficienţă renală
    Deşi în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală nu a fost observată acumularea zopiclonei şi a metaboliţilor săi, se recomandă ca aceşti pacienţi să înceapă tratamentul cu doza de 3,75 mg zopiclonă pe zi (vezi pct. 5.2).

    Pacienţi cu insuficienţă respiratorie cronică
    Se recomandă iniţial o doză de 3,75 mg zopiclonă pe zi; numai în cazuri excepţionale, doza poate fi crescută la 7,5 mg zopiclonă pe zi (vezi pct. 5.2).

    Durata tratamentului
    Tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil, de la câteva zile la maximum 4 săptămâni, incluzând şi perioada de reducere a dozelor (vezi pct. 4.4).

    Durata tratamentului trebuie precizată pacientului:

    • 2 - 5 zile, în caz de insomnie ocazională (de exemplu, datorată unei călătorii);

    • 2 - 3 săptămâni în caz de insomnie tranzitorie (de exemplu, asociată cu un eveniment grav).

    La anumiţi pacienţi, poate fi necesară continuarea tratamentului peste 4 săptămâni, cazuri în care sunt obligatorii reevaluări atente şi repetate ale stării pacientului.

    Mod de administrare

    Imovane se administrează pe cale orală, seara, înainte de culcare.

    Contraindicații

    Hipersensibilitate la zopiclonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Insuficienţă respiratorie;

    Sindromul apneei în somn;

    Insuficienţă hepatică severă, acută sau cronică (risc de apariţie a encefalopatiei); Miastenia gravis;

    Atenționări

    Pacienţi cu afectare a funcţiei respiratorii

    Deoarece medicamentele hipnotice au capacitatea de a deprima centrul respirator, trebuie luate măsuri de precauţie atunci când zopiclona este prescrisă la pacienţi cu afectare a funcţiei respiratorii (vezi pct 4.8) (anxietatea şi agitaţia pot constitui primele semne ale unei decompensări a funcţiei respiratorii, care necesită internarea în secţia de terapie intensivă).

    Afectare psihomotorie:

    Similar altor medicamente sedative/hipnotice, zopiclona are efecte deprimante asupra sistemului nervos central (SNC).

    Riscul de afectare psihomotorie, inclusiv a capacităţii de a conduce vehicule, este crescut dacă zopiclona este administrată în intervalul de 12 ore dinainte de efectuarea unor activităţi care necesită vigilenţă, dacă se administrează o doză mai mare decât cea recomandată sau dacă zopiclona este administrată în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC, cu alcool etilic sau alte medicamente care cresc concentraţia plasmatică zopiclonei (vezi pct. 4.5). Pacienţii trebuie să fie avertizaţi să nu efectueze activităţi

    periculoase, care necesită vigilenţă totală sau coordonare motorie completă, cum sunt folosirea utilajelor sau conducerea autovehiculelor, după administrarea zopiclonei şi, în mod special, timp de 12 ore de la administrarea zopiclonei.

    Toleranţa

    După administrarea repetată a altor medicamente hipnotice, timp de câteva săptămâni, se poate instala un anumit grad de reducere a eficacităţii, în ciuda utilizării aceleiaşi doze.

    În cazul administrării Imovanepe perioade de tratament de până la 4 săptămâni, nu a fost observată toleranţă semnificativă.

    Dependenţa

    Utilizarea medicamentelor sedative/hipnotice, precum zopiclona, poate duce la dezvoltarea dependenţei fizice sau psihice sau la abuz.

    Următorii factori favorizează apariţia dependenţei sau abuzului:

    • doza şi durata tratamentului;

    • antecedentele de abuz medicamentos şi/sau non-medicamentos, inclusiv etilismul;

    • administrarea concomitentă cu alcool sau cu alte medicamente psihotrope;

    • anxietatea.

    Utilizarea, chiar şi în doze terapeutice şi/sau la pacienţi fără factori de risc individuali, poate conduce la instalarea dependenţei fizice şi psihice.

    Pentru zopiclonă, dependenţa a fost raportată foarte rar după administrarea de doze terapeutice.

    După apariţia dependenţei fizice, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptomele sindromului de abstinenţă.

    Simptomele sindromului de abstinenţă pot varia şi pot include insomnie de rebound, dureri musculare, anxietate, tremor, transpiraţie, agitaţie, confuzie, cefalee, palpitaţii, tahicardie, delir, coşmaruri, stare de tensiune, iritabilitate. În cazuri severe pot să apară următoarele simptome: derealizare, depersonalizare, hiperacuzie, amorţeală şi furnicături ale extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii. În cazuri foarte rare pot să apară convulsii.

    Simptomele sindromului de abstinenţă pot să apară în zilele următoare întreruperii tratamentului.

    Pentru benzodiazepinele cu durată scurtă de acţiune, în special la doze mari, simptomele pot să apară în intervalul dintre două administrări consecutive.

    Riscul de dependenţă creşte în cazul asocierii mai multor benzodiazepine, fie că sunt indicate ca anxiolitice sau ca hipnotice.

    Au fost raportate şi cazuri de abuz.

    Insomnia de rebound

    Acest sindrom tranzitoriu se poate manifesta sub forma agravării insomniei iniţiale pentru care a fost prescris tratamentul cu sedative/hipnotice şi poate apărea la întreruperea tratamentului hipnotic. Deoarece riscul producerii acestui fenomen este mai mare după întreruperea bruscă a tratamentului cu Imovane, în special după tratament prelungit, se recomandă scăderea treptată a dozei şi atenţionarea pacientului (vezi pct. 4.8).

    Amnezia şi afectarea funcţiilor psihomotorii

    La câteva ore de la administrare, pot să apară amnezie anterogradă şi afectarea funcţiilor psihomotorii, în special când somnul este întrerupt sau când ora de culcare este întârziată după administrarea medicamentului.

    Pentru a reduce acest risc, pacienţii trebuie să administreze medicamentul seara, chiar înainte de culcare (vezi pct. 4.2) şi să se asigure că vor avea condiţii optime pentru a dormi neîntrerupt o noapte întreagă.

    Somnambulism şi comportament asociat

    La pacienţii care au luat zopiclonă şi nu erau perfect vigili au fost raportate: mersul în somn şi alte tipuri de comportament asociat, precum şofatul în timpul somnului, pregătirea şi consumarea hranei, efectuarea de

    apeluri telefonice, cu amnezia evenimentelor. Asocierea alcoolului şi a altor deprimante ale SNC cu zopiclona pare să crească riscul pentru astfel de comportamente, ca şi utilizarea zopiclonei în doze mai mari decât doza maximă recomandată. Pacienţilor care au raportat astfel de comportamente trebuie să li se recomande ferm întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.5, pct. 4.8).

    Depresia

    Ca şi alte hipnotice/sedative, Imovane 7,5 mg nu constituie un tratament al depresiei şi chiar poate masca anumite simptome ale depresiei.

    Medicamentele hipnotice/sedative nu trebuie administrate în monoterapie, deoarece permit evoluţia depresiei, cu persistenţa sau creşterea riscului suicidar.

    Alte reacţii psihice şi "paradoxale"

    În cazul utilizării medicamentelor sedative/hipnotice, cum este zopiclona, este cunoscut faptul că apar şi alte reacţii psihice şi paradoxale (vezi pct. 4.8).

    La anumiţi subiecţi, hipnoticele/sedativele pot determina un sindrom care asociază tulburări ale stării de conştienţă şi tulburări de comportament şi de memorie cu grade diferite de severitate.

    Se pot observa următoarele:

    • coşmaruri, agitaţie, nervozitate, nelinişte, mânie;

    • delir, halucinaţii, delir oniric, simptome psihotice, iluzii;

    • dezinhibiţie cu impulsivitate;

    • euforie, iritabilitate;

    • sugestibilitate.

      Acest sindrom poate fi însoţit de tulburări care pot fi periculoase pentru pacient sau alte persoane, cum sunt:

    • comportament neobişnuit pentru pacient;

    • comportament auto- sau hetero-agresiv, în special dacă anturajul încearcă să împiedice o activitate pe care pacientul doreşte să o desfăşoare;

    • comportament automatic cu amnezie post-eveniment.

      Dacă acestea apar, trebuie întreruptă utilizarea zopiclonei. Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la vârstnici.

      Se recomandă prudenţă deosebită în caz de antecedente de etilism sau alte dependenţe, (medicamentoase sau non-medicamentoase) (vezi pct. 4.5).

      Insomnia poate fi manifestarea unei tulburări fizice sau psihice. Persistenţa sau agravarea insomniei după o perioadă scurtă de tratament face necesară reevaluarea diagnosticului clinic.

      Risc de acumulare

      Medicamentele sedative/hipnotice (ca toate medicamentele) rămân în organism pentru o perioadă de 5 ori mai mare decât timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2.).

      La vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică se poate mări semnificativ. După administrări repetate, zopiclona şi metaboliţii săi ating concentraţii plasmatice constante mult mai târziu şi la un nivel mult mai înalt. Numai după obţinerea concentraţiei în platou, se pot evalua eficacitatea şi siguranţa medicamentului.

      Durata tratamentului

      Pacientul trebuie informat cu claritate despre durata tratamentului, în funcţie de tipul de insomnie (vezi pct. 4.2).

      Întreruperea progresivă a tratamentului

      Pacientul trebuie informat cu claritate despre modul de întrerupere a tratamentului.

      Pe lângă necesitatea scăderii progresive a dozelor, pacienţii trebuie avertizaţi despre posibilitatea fenomenului de rebound, pentru a minimiza insomnia care poate să apară chiar la întreruperea progresivă a tratamentului.

      Pacientul trebuie informat că acestă perioadă poate fi dificilă.

      Vârstnici

      Medicamentele sedative/hipnotice trebuie utilizate cu prudenţă la vârstnici, deoarece există risc de sedare şi/sau de efect miorelaxant, care pot favoriza căderile cu consecinţe deseori grave la această grupă de vârstă. Nu a fost pus în evidenţă nici un caz de acumulare a zopiclonei după utilizare prelungită. Totuşi, din prudenţă, se recomandă scăderea dozei la jumătate (vezi pct. 4.2. şi pct. 4.4.).

      Pacienţi cu insuficienţă renală

      Nu a fost pus în evidenţă niciun caz de acumulare a zopiclonei după utilizare prelungită. Totuşi, din prudenţă, se recomandă scăderea dozei la jumătate (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).

      Copii şi adolescenţi

      Zopiclona nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea zopiclonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite .

      Insuficienţă respiratorie

      La pacienţii cu insuficienţă respiratorie, trebuie avut în vedere efectul medicamentelor sedative/hipnotice de deprimare a centrului respirator (în special deoarece anxietatea şi agitaţia pot constitui primele semne ale unei decompensări a funcţiei respiratorii, care necesită internarea în secţia de terapie intensivă).

      Pacienţi cu insuficienţă hepatică

      Nu a fost pus în evidenţă nici un caz de acumulare a zopiclonei după utilizare prelungită. Totuşi, din prudenţă, se recomandă scăderea dozei la jumătate (vezi pct. 4.2. şi pct. 4.4.).

      Imovane conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Imovane conține amidon de grâu. Amidonul de grâu poate conţine gluten, dar numai în cantităţi neglijabile, şi, de aceea, administrarea sa poate fi considerată sigură la pacienţii cu boală celiacă. Pacienţii care au alergie la grâu (afecţiune diferită de boala celiacă) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

    Interacțiuni

    Asocieri nerecomandate

    Alcool etilic

    Consumul concomitent de alcool etilic nu este recomandat. Efectul sedativ al Imovane poate fi potenţat când este folosit în asociere cu alcoolul etilic. Acesta alterează starea de vigilenţă şi influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

    Trebuie evitate băuturile alcoolizate şi medicamentele care conţin alcool etilic.

    Asocieri de care trebuie să se ţină seama

    Medicamente cu efect deprimant asupra sistemului nervos central

    Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu derivaţi morfinici (analgezice, antitusive şi tratamente de substituţie, altele decât buprenorfina), medicamente antidepresive sedative (amitriptilină, doxepină, mianserină, mirtazapină, trimipramină), antiepileptice, anestezice, neuroleptice, barbiturice, anxiolitice/sedative, alte hipnotice, antihistaminice H1 sedative, antihipertensive cu acţiune centrală, baclofen, talidomidă, pizotifen. Alterarea stării de vigilenţă poate fi periculoasă în cazul conducerii de vehicule şi folosirii utilajelor.

    În plus, pentru derivaţii morfinici (analgezice, antitusive şi tratamente de substituţie), barbiturice: risc crescut de deprimare a centrului respirator, care poate fi letală în caz de supradozaj.

    În cazul analgezicelor opioide, poate să apară o creştere a stării de euforie, conducând la o creştere a dependenţei psihice.

    Buprenorfină

    Risc crescut de deprimare a centrului respirator, care poate fi letală.

    Trebuie evaluat atent raportul beneficiu/risc al acestei asocieri. Pacientul trebuie informat că este necesar să respecte dozele prescrise.

    Eritromicină

    Efectul eritromicinei asupra farmacocineticii Imovane a fost studiat la 10 subiecţi sănătoşi. Aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a Imovane este crescută cu 80% în prezenţa eritromicinei, ceea ce indică faptul că eritromicina poate avea efect inhibitor enzimatic asupra citocromului CYP 3A4. În consecinţă, efectul hipnotic al Imovane poate fi crescut.

    Inhibitori şi inductori ai citocromului P450

    Deoarece zopiclona este metabolizată de izoenzima (CYP) 3A4 a citocromului P450 (vezi pct. 5.2), concentraţiile plasmatice ale zopiclonei pot fi crescute când se administrează împreună cu inhibitori ai CYP3A4, cum sunt eritromicina, claritromicina, ketoconazolul, itraconazolul şi ritonavirul. O reducere a dozei de zopiclonă poate fi necesară când se administrează împreună cu inhibitori ai CYP3A4. Din contră, concentraţiile plasmatice ale zopiclonei pot fi scăzute atunci când se administrează împreună cu inductori ai CYP3A4, cum sunt rifampicina, carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina şi preparatele care conţin sunătoare. O creştere a dozei de zopiclonă poate fi necesară când se administrează împreună cu inductori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.4).

    Sarcina

    Informaţiile disponibile despre Imovane sunt insuficiente pentru evaluarea siguranţei administrării acestuia în timpul sarcinii şi al alăptării la om.

    Sarcina

    Deoarece studiile privind reproducerea la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, nu se recomandă administrarea Imovane în timpul sarcinii.

    Dacă Imovane se administrează în timpul ultimului trimestru de sarcină sau în timpul travaliului, pot fi anticipate efecte asupra nou-născutului, precum hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie, din cauza acţiunii farmacologice a medicamentului. Tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil şi trebuie să nu depăşească patru săptămâni incluzând perioada de scădere treptată a dozelor.

    În plus, nou-născuţii mamelor care au utilizat cronic în ultima perioadă a sarcinii medicamente sedative/hipnotice, pot să dezvolte dependenţă fizică şi, după câteva zile sau câteva săptămâni de la naştere, pot să dezvolte sindrom de abstinenţă.

    Dacă Imovane este prescris unei femei aflate în perioada fertilă, aceasta trebuie avertizată să contacteze medicul pentru a întrerupe medicaţia, dacă intenţionează să rămână gravidă sau crede că este gravidă.

    Alăptarea

    Deşi concentraţia de zopiclonă regăsită în laptele matern este foarte mică, Imovane nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

    Condus auto

    Din cauza proprietăţilor farmacologice şi a efectului asupra sistemului nervos central, Imovane poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Riscul de afectare psihomotorie, inclusiv de afectare a capacităţii de a conduce vehicule, este crescut dacă:

    • zopiclona este administrată în intervalul de 12 ore dinainte de desfăşurarea unor activităţi care necesită vigilenţă,

    • este administrată o doză mai mare decât cea recomandată, sau

    • zopiclona este administrată în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC, cu alcool etilic sau alte medicamente care cresc concentraţia plasmatică a zopiclonei (vezi pct. 4.4).

      Pacienţii trebuie avertizaţi să nu efectueze activităţi periculoase, care necesită vigilenţă totală sau coordonare motorie completă, cum sunt folosirea unor utiliaje sau conducerea autovehiculelor, după administrarea zopiclonei şi, în mod special, timp de 12 ore de la administrarea zopiclonei.

      Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie informate despre riscul de somnolenţă asociat cu utilizarea medicamentului.

      Dacă durata somnului este insuficientă, riscul de afectare a stării de vigilenţă este şi mai mare.

    Reacții adverse

    Reacţiile adverse au fost clasificate folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

    Tulburări ale sistemului imunitar
    • foarte rare: angioedem, reacţii anafilactice

      Tulburări psihice:
    • mai puţin frecvente: coşmaruri, agitaţie

    • rare: stare confuzională, modificarea libidoului, iritabilitate, agresivitate, halucinaţii

    • cu frecvenţă necunoscută: nelinişte, iluzii, mânie, comportament anormal (posibil asociat cu amnezie) şi somnambulism (vezi pct. 4.4, Somnambulism şi comportament asociat), dependenţă fizică şi psihică, chiar şi la doze terapeutice, cu sindrom de abstinenţă sau fenomen de rebound la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

    • vigilenţă scăzută, insomnie, stare de tensiune, stare ebrioasă

    Tulburări ale sistemului nervos
    • frecvente: disgeuzie (gust amar), somnolenţă (reziduală)

    • mai puţin frecvente: ameţeli, cefalee

    • rare: amnezie anterogradă, care poate să apară la doze terapeutice, riscul crescând odată cu doza

    • cu frecvenţă necunoscută: ataxie, parestezii, tulburări cognitive, cum sunt afectarea memoriei, afectarea atenţiei, tulburări de vorbire

      Tulburări oculare
      • cu frecvenţă necunoscută: diplopie

        Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
    • rare: dispnee (vezi pct. 4.4)

    • cu frecvenţă necunoscută: deprimare respiratorie (vezi pct. 4.4)

      Tulburări gastrointestinale
      • frecvente: uscăciunea gurii

      • mai puţin frecvente: greaţă

      • cu frecvenţă necunoscută: dispepsie

    Tulburări hepatobiliare
    • foarte rare: creşterea valorilor transaminazelor şi/sau ale fosfatazei alcaline din sânge (uşor până la moderat), putând constitui în cazuri foarte rare un tablou de afectare hepatică.

      Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

    • rare: erupţii cutanate, prurit

      Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

    • cu frecvenţă necunoscută: hipotonie musculară

    Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

    • mai puţin frecvente: fatigabilitate

      Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

    • rare: cădere (predominant la pacienţii vârstnici) (vezi pct. 4.2)

    Sindromul de abstinenţă a fost raportat la întreruperea tratamentului cu Imovane (vezi pct. 4.4). Simptomele sindromului pot varia şi pot include insomnie de rebound, dureri musculare, anxietate, tremor, transpiraţie, agitaţie, confuzie, cefalee, palpitaţii, tahicardie, delir, coşmaruri, stare de tensiune, iritabilitate. În cazuri severe pot să apară următoarele simptome: derealizare, depersonalizare, hiperacuzie, amorţeală şi furnicături ale extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii. În cazuri foarte rare pot să apară convulsii.

    Raportarea reacţiilor adverse suspectate

    Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

    Supradozaj

    Simptomatologie

    Supradozajul poate pune viaţa în pericol, în special în caz de poli-intoxicaţie cu alte deprimante ale sistemului nervos central (incluzând alcoolul etilic). Supradozajul se manifestă, de obicei, prin deprimarea sistemului nervos central în diferite grade, de la somnolenţă până la comă, în funcţie de doza ingerată.

    Cazurile uşoare se manifestă prin somnolenţă, confuzie şi letargie.

    În cazurile mai severe, simptomelepot include ataxie, hipotonie musculară, hipotensiune arterială, methemoglobinemie, deprimare respiratorie şi, foarte rar, deces.

    Alţi factori de risc, cum sunt alte boli asociate şi starea tarată a pacientului, pot contribui la severitatea simptomelor; foarte rar se poate ajunge la deces.

    Abordare terapeutică

    Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere, într-un serviciu specializat, cu monitorizarea atentă a funcţiilor cardio-respiratorii.

    Dacă administrarea orală a supradozei a avut loc cu o oră în urmă, trebuie induse vărsături dacă pacientul este conştient sau, în caz contrar, se realizează lavaj gastric cu protecţia căilor respiratorii. După o oră, se administrare de cărbune activat poate reduce absorbţia.

    Lavajul gastric şi administrarea de cărbune activat sunt utile numai dacă se efectuează la scurt timp după ingestie.

    Hemodializa nu este recomandată, din cauza volumului de distribuţie mare al zopiclonei.

    Flumazenilul poate fi un antidot eficace. Administrarea de flumazenil poate fi utilă pentru diagnosticul şi/sau tratamentul supradozajului intenţionat sau accidental cu benzodiazepine.

    Antagonizarea efectelor benzodiazepinelor de către flumazenil poate favoriza apariţia tulburărilor neurologice (convulsii), în special la pacienţii cu epilepsie.

    Proprietăți farmacodinamice

    Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodiazepinele, codul ATC: N05CF01.

    Zopiclona are structură ciclopirolonică şi este înrudită cu benzodiazepinele.

    Efectele farmacodinamice sunt similare calitativ cu ale altor compuşi din aceeaşi clasă:

    • miorelaxant;

    • anxiolitic;

    • sedativ;

    • hipnotic;

    • anticonvulsivant;

    • amnestic.

    Aceste efecte sunt determinate de acţiunea de tip agonist la nivelul unui receptor central, care face parte din complexul „receptorilor macromoleculari GABA-OMEGA” (BZ1 şi BZ2), care modulează deschiderea canalului pentru anionul clorură.

    La om, zopiclona creşte durata somnului şi ameliorează calitatea somnului, reduce numărul de treziri nocturne şi de treziri precoce.

    La dozele studiate şi recomandate, aceste efecte ale Imovane sunt asociate cu un profil electroencefalografic caracteristic, diferit de cel al benzodiazepinelor. Studiile de înregistrare a somnului au arătat că zopiclona scade durata stadiului I al somnului, prelungeşte durata stadiului II al somnului, nu influenţează sau prelungeşte durata stadiilor de somn profund (III şi IV) şi nu influenţează somnul paradoxal.

    Proprietăți farmacocinetice

    Absorbţie

    Absorbţia zopiclonei este rapidă: concentraţiile plasmatice maxime se ating în 1,5-2 ore, fiind de aproximativ 30 şi 60 ng/ml după administrarea dozelor de 3,75 mg, respectiv de 7,5 mg. Biodisponibilitatea după administrare pe cale orală este de aproximativ 80%. Absorbţia este similară la bărbaţi şi la femei şi nu este influenţată de alimente.

    Distribuţie

    Distribuţia zopiclonei din compartimentul vascular este foarte rapidă. Legarea de proteinele plasmatice este scăzută (aproximativ 45%) şi non-saturabilă. Riscul de interacţiuni medicamentoase prin deplasare de pe proteinele plasmatice este foarte mic.

    Volumul aparent de distribuţie este de 91,8-104,6 litri.

    Scăderea concentraţiei plasmatice prin distribuţie: pentru doze cuprinse între 3,75 mg şi 15 mg, scăderea concentraţiei plasmatice este independentă de doză.

    Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 5 ore.

    Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite traversează bariera hemato-encefalică şi placenta şi se excretă în laptele matern. La femeile care alăptează, cinetica zopiclonei în laptele matern este superpozabilă cu cea plasmatică. Procentul estimat al dozei ingerate de un sugar nu depăşeşte 1% din doza administrată mamei în 24 ore.

    Metabolizare

    Zopiclona este intens metabolizată la nivel hepatic.

    Cei doi metaboliţi principali sunt derivatul N-oxidat (activ farmacologic la animal) şi derivatul N-demetilat (inactiv farmacologic la animal). Un studiu in vitro arată că citocromul P450 (CYP) 3A4 este principala izoenzimă implicată în metabolizarea zopiclonei în ambii metaboliţi, şi că CYP1C8 este, de asemenea, implicat în formarea N-demetil zopiclonei. Timpii de înjumătăţire plasmatică ai acestor derivaţi, evaluaţi în funcţie de valorile determinate în urină, sunt de 4 ore şi 30 minute, respectiv 7 ore şi 30 minute, valori concordante cu faptul că metaboliţii nu au demonstrat acumulare semnificativă după administrări repetate (ale unor doze de 15 mg), timp de 14 zile. La animal, chiar la doze mari, nu s-a pus în evidenţă un efect inductor enzimatic.

    Eliminare

    Valoarea mică a clearance-ului renal al zopiclonei nemodificate (în medie 8,4 ml/min), comparativ cu clearance-ul plasmatic (232 ml/min), arată că zopiclona are un clearance predominant metabolic. Medicamentul este eliminat prin urină, în proporţie de aproximativ 80%, sub formă de metaboliţi liberi (derivaţi N-oxidaţi şi derivaţi N-demetilaţi) şi prin fecale, în proporţie de aproximativ 16%.

    Populaţii cu risc

    • Vârstnici: metabolizarea hepatică este uşor redusă şi timpul de înjumătăţire plasmatică este în medie de 7 ore. Cu toate acestea, diferite studii nu au arătat acumularea zopiclonei în plasmă după administrări repetate.

    • Insuficienţă renală: nu s-a observat acumularea zopiclonei sau a metaboliţilor acesteia după utilizare prelungită. Zopiclona traversează membrana de dializă. Hemodializa nu este însă utilă pentru tratamentul supradozajului, deoarece zopiclona are un volum aparent de distribuţie mare.

    • Ciroză: clearance-ul plasmatic al zopiclonei este scăzut cu aproximativ 40% prin încetinirea demetilării: ca urmare, doza trebuie ajustată.

    Date preclinice de siguranţă

    Nu sunt disponibile.

  • Nu sunt opinii ale clientilor in acest moment.

    Scrie o recenzie

    IMOVANE 7,5 mg x 20

    IMOVANE 7,5 mg x 20

30 alte produse in aceeasi categorie: